Am vizitat un numar considerabil de biserici fortificate pana acum si de fiecare data am ramas surprinsa de ceea ce am descoperit. Fiecare ansamblu are ceva unic, fiecare impresioneaza prin ceva anume. Fie ca este vorba despre legende, picturi vechi, arhitectura, istorie sau nume importante de care se leaga, vechile biserici sasesti sunt pentru mine revelatia ultimilor ani. Nu pot sa zic ca am vizitat pana acum o fortificatie de acest gen care sa ma fi dezamagit insa pot spune ca sunt cateva care m-au cucerit inca de la primul contact vizual.

La Alma Vii am ajuns intr-o zi de duminica in care nu aveam planuri exacte si am pornit prin satele din jurul Sibiului, fara o tinta anume. Apoi, mi-am amintit de Alma Vii. Era de multa vreme pe lista obiectivelor de vizitat si de aceasta data i-a venit randul. Asa ca ne-am aventurat catre satul pitoresc transilvanean cu speranta ca o sa gasim biserica deschisa. Satul este pitoresc, cu casele sasesti asemanatoare unor mici fortificatii, iar strazile spun povesti pe care doar cine poate si vrea le poate auzi. Casele satului sunt colorate in nuante diferite iar fiecare fatada pastreaza emblema familiei sau o zicala care aminteste de istoria cladirii.


Linistea, natura, cantecul pasarilor si mireasma florilor mi-au oferit un calm sufletesc pe care imi era dor sa il retraiesc. Atat de mult iubesc satul, aceasta asezare simpla dar cateodata mai complexa decat mari metropole. Aici se nasc povesti sincere, aici trairile sunt adevarate iar viata este reala. Cred ca nicaieri in lume nu ma simt mai linistita decat plimbandu-ma pe ulite de sate, cu banci la porti si oameni simpli iesiti “pe cale” la socializare. La sat toata lumea se saluta. Ce poate fi mai sincer decat salutul unui om necunoscut?
Alma Vii, satul, se gaseste in comuna Mosna, judetul Sibiu. Acesta este atestat documentar din anul 1280 insa exista dovezi ca acesta ar fi fost fondat la inceputul anilor 1200. Numele acestuia provine fie de la cuvantul unguresc, mar, fie de la numele sotiei paznicului cetatii, Alma. Denumirea de “Vii” face referire la numeroasele podgorii ce se gaseau odinioara pe aceste meleaguri, ale caror urme se mai pot vedea si astazi. Ma fascineaza fostele zone vitocole din Romania, iar dealurile terasate ma duc cu gandul la cat de frumos trebuia sa arate odinioara natura prin aceste zone.



Biserica fortificata saseasca se afla in varful unui deal, iar de acolo, panorama asupra satului colorat in nuante hipnotizante, in perfecta armonie cu natura, este ireal de frumoasa. Biserica din Alma Vii dateaza de la inceputul secolului al XIV-lea iar fortificatiile ce strajuiesc chiar si astazi edificiul au fost ridicate doua secole mai tarziu. In timp, aceasta a trecut prin modificari cu rol de intarire, corul fiind inaltat, fortificat si dotat cu guri de tragere dar si prin alte restaurari si modernizari.
Cele 4 turnuri cu care a fost prevazut ansamblul fortificat simbolizeaza cele 4 puncte cardinale. Turnul portii construit in partea de est, impunator si impresionant, a fost dotat cu guri de tragere orizontale in vreme ce primul nivel al turnului clopotnitei era locuibil.






In anul 1721 se instaleaza orga faurita in stil baroc iar cativa zeci de ani mai tarziu, in 1852, se va monta altarul.
Tinand cont ca majoritatea obiectivelor de acest gen sunt inchise, fiind necesar sa cauti prin sat unde este administratorul, nu am avut prea multe sperante ca vom putea sa reusim sa intram dincolo de zidurile fortificate ale bisericii insa ne-am fi multumit si cu peisajul observat de afara. Cred ca de aici a si venit incantarea maxima. Poarta deschisa vizitatorilor ne-a condus intr-una dintre cele mai frumoase biserici evanghelice fortificate gasite pana acum.
Elementul de surpriza ne-a bucurat fara doar si poate asa ca am pornit in explorare cu inima zambind. Am platit biletul de acces, 10 lei de persoana si am petrecut mai bine de o ora in cautarea celor mai frumoase cotloane in incintele fortificatiei. Biserica fortificata este renovata, iar cateva incaperi au fost transformate in muzeu. Am vizitat biserica, oarecum similara cu altele vizitate pana acum, cu tavane arcuite, fara picturi pe pereti, cu mandra orga colorata in nuante de bleu si detalii aurii iar banchetele in perfecta armonie cu aceasta.






Curtea bisericii extrem de bine ingrijita iar turnurile amenajate ne-au condus in vremuri demult apuse. Am urcat in turnul clopotnita unde am descoperit impresionantul mecanism al ceasului dar si peisaje care ne-au lasat cu gura cascata. Acolo, in varf, am realizat de fapt cat de frumos este satul Alma Vii si cate de binecuvantati sunt oamenii care locuiesc aici. Este o splendoare, natura prin excelenta isi desfasoara pe aceste meleaguri cel mai frumos spectacol. Aici totul este despre viata, culoare si fericire.
Mihai Eminescu Trust sustine inca din 2008 revigorarea satului Alma Vii prin proiectele pe care le dezvolta, de la restaurari de cladiri pana la actiuni care au scopul de a contura o comunitate inchegata.







Love,
A.C.