Drumetie pe colinele Hartibaciului

In luna Iulie am avut parte de o experienta pe care imi doream de multa vreme sa o traiesc. Am participat la o drumetie intr-un grup organizat, alaturi de un ghid profesionist. In fiecare an mi-am pus pe lista de Resolutions sa fac cat mai multe plimbari in natura sau sa urc pe munte insa niciodata nu am gasit ocazia perfecta sau oamenii alaturi de care sa imi indeplinesc aceasta dorinta. Ei bine, datorita celor de la Anii Drumetiei am reusit sa bifez macar o iesire in natura asa cum se cuvine si presimt ca seria descoperirilor o sa continue pentru ca tare bine m-am simtit…a fost o zi memorabila!

Programul Anii Drumetiei a fost lansat de catre Consiliul Judetean Sibiu in colaborare cu Asociatia Judeteana de Turism Sibiu in anul 2021, proiect nascut din dorinta de a adapta strategia de promovare turistica a judetului la nivel global. Drumetiile sunt extrem de variate si perfect gandite, asta datorita faptului ca doritorii isi pot alege o calatorie lejera alaturi de copii iar cei experimentati pot explora creste montane. Cum poti participa la o drumetie? Rezervarea si plata se fac direct de pe site-ul Anii Drumetiei. Calendarul este afisat in avans, pentru luna urmatoare. Fiecare drumetie are o scurta descriere cu mentionarea gradului de dificultate, durata si echipamentul pe care participantii trebuie sa il poarte.

Eu recunosc, in mod cert nu as fi ajuns de una singura sa descopar frumusetilor locului, desi prin satul Ilimbav am trecut in repetate randuri insa dealurile care inconjoara aceste tinuturi de poveste pareau de necucerit. Aflata sub indrumarea ghidului, Catri Nacu, am explorat magia locului fara nicio grija…m-am lasat purtata de dorinta de descoperire a necunoscutului si am simtit. Asta cred ca este concluzia acestei experiente, SIMTIREA. Este extrem de important sa nu ai nicio grija in momentul in care pornesti la drum, sa te lasi purtat pe dealuri si vai, calauzit de oameni care cunosc mai bine decat oricine locurile pe care pasesti. Doamne, a fost o zi de neuitat, o zi pe care am povestit-o tuturor cunoscutilor si pe care o impartasesc cu mare drag si voua, cititorilor mei.

Am avut la dispozitie un calendar intreg din care sa aleg drumetia pe care aveam sa o parcurg, un program bine pregatit de catre specialistii proiectului si m-am oprit la aceasta, la dealurile Ilimbavului, un sat din judetul Sibiu, pe Valea Hartibaciului, perfect asezat in mijlocul naturii, o zona in care efectiv te refaci, invii, infloresti. Un taram cuprins de o liniste pe care nu am cum sa mi-o scot in minte, o asezare binecuvantata cu peisaje spectaculoase, oameni prietenosi si mancare autentica.

Intotdeauna cand ma regasesc in mijlocul naturii imi amintesc de anii copilariei. Anii drumetiei au inviat in mine acei ani, anii in care grijile nu existau iar bucuria descoperirii frumosului, a naturii nemarginite era una care mi-a ramas intiparita in minte. Inca de mic copil mi-a placut sa savurez locuri de poveste iar plimbarile in natura erau ceva obisnuit. Ma plimbam alaturi de bunica mea pe tarmurile natale, in zona Rasnovului si parca nimic nu era mai frumos decat ceea ce experimentam acolo. Culesul florilor de ceai, a fructelor de padure si a ciupercilor de padure erau unele dintre activitatile pe care le faceam alaturi de ea, alaturi de bunica cu care ai mei din familie imi spun constant ca seman din acest punct de vedere. Eram amandoua iubitoare de natura. Ea nu mai este dar eu inca port in sange aceasta dorinta si ii multumesc pentru ca mi-a insuflat dragostea pentru frumos.

Calatoria pe dealurile perfect desenate de catre Divinitate mi-a amintit de vremurile de mult apuse, de perioada in care nu era nimic mai special in vacantele de vara decat aceste iesiri in mirosuri perfecte de plante dezmierdate de razele soarelui.

Am pornit de dimineata catre Ilimbav, satul situat pe Valea Hartibaciului, aflat la o distanta de 37 km de Sibiu (50 minute) iar punctul de intalnire a fost la Ferma Bio din Ilimbav, locul unde am descoperit poveste lui Eugen, cel care detine ferma iar bonus au fost momentele in care am mangaiat calutii si ne-am jucat cu cateii din ograda. Eugen si familia lui cultiva pamanturile ca odinioara folosind exclusiv ingrasamant de la ferma sa de vaci iar animalele mananca fan, porumb si cereale produse chiar de pe terenurile lui.

Cu mic, cu mare, dupa ce am fost in formatie completa, am plecat alaturi de ghidul nostru Catri Nacu si de Eugen prin sat, cu directia DEALURILE BINECUVANTATE ALE ILIMBAVULUI. Ei s-au gandit la toti participantii la drumetie asa ca cei mici s-au urcat in trasura trasa de cai iar Margot, micuta prietena a Puicai, calul pe care am avut ocazia sa il calaresc (prima data in viata mea am calarit!!!!), ne-a calauzit calare pe minunata faptura cu ochi blanzi. Am strabatut satul pana la Biserica intr-o liniste nemaintalnita iar de acolo am pornit catre dreapta si am iesit din zona de case. Am patruns in zona nelocuita si usor, usor am inceput sa ne acomodam cu partenerii nostri de calatorie dar si cu traseul.

Am plutit pe potecile create de carute prin varful dealurilor si am facut un scurt popas ca sa admiram pamanturile cultivate de catre Eugen. Graul aproape copt se intindea sub razele arzatoare ale soarelui iar vantul il misca dintr-o parte in alta creand o imagine care te lasa fara rasuflare.

Toata lumea s-a oprit in loc si a fotografiat marea de grau auriu care se unduia precum valurile marii sub adierea de vant. S-au mai schimbat rolurile din caruta, cei mici s-au aventurat pe jos lansandu-le loc celor mai obositi in trasura.

Florile, miresmele, peisajele incantatoare si aerul curat ne-au calauzit drumul pana la stana unde am oprit pentru un pranz copios. Nimic nu se compara cu o masa servita in mijlocul naturii iar cand preparatele sunt dintre cele mai alese, succesul este garantat. Eugen a adus cu el mancare bio de la ferma lui, slaninuta, salam si carnat de mangalita din ograda proprie, legume din gradina iar telemeaua de pe masa festiva a fost adusa de la stana aflata la cativa metri distanta de locul unde poposit.

Toata gasca de calatori a mancat cu pofta deliciile intinse pe patura iar cadrul natural in care masa a fost asternuta a fost unul de poveste. In dreapta mai multi cai se apropiau curiosi de oaspetii nepoftiti, in stanga turma de oi s-a oprit la umbra unui copac, iar in departare se vedea satul Marpod si intinderile nemarginite. A fost un pranz pe cinste!

Am lasat calutii sa se odihneasca putin si am plecat pe jos, in vizita la stana in vecini. Acolo, ne-a intampinat o doamna extrem de simpatica care ne-a aratat cum se face branza si ne-a povestit despre cum este viata la stana. Atractia principala a fost puiul de catel pe care toata lumea l-a mangaiat.

Dupa aproximativ o jumatate de ora, am pornit din nou la drum. Am calatorit prin locuri in care nu am intalnit picior de om, am admirat imprejurimile si ne-am bucurat de compania oamenilor din jurul nostru. Ghidul ne-a povestit despre Eugen si despre dedicarea si implicarea lui in Ferma Bio, despre satul Ilimbav care usor, usor incepe sa fie un punct de reper in turismul judetean.

Pe parcurs am mai facut cateva opriri pentru a oferi doritorilor ocazia de a o calari pe Puica cea blanda, iapa lui Eugen care ne-a insotit. Mi-am luat inima in dinti si am calarit si eu pentru prima data in viata mea iar experienta a fost una memorabila.

Micuta Margot, fiica ghidului nostru este prietena buna cu Puica, iapa pe care face calarie de multa vreme si pe care a recomandat-o ca fiind extrem de prietenoasa. Asa a si fost. Multumesc, Margot si Puica pentru aceasta zi inedita!

Drumetia pe dealurile Ilimbavului are un grad de dificultate redus, astfel fiind o alegere perfecta pentru familiile cu copii dar si pentru cei mai in varsta sau pentru cei neexperimentati. Desi am parcurs aproximativ 14 km si 6 ore de mers, a fost o adevarata relaxare, nu stiu cand a trecut timpul si nici nu pot sa zic ca a fost un efort considerabil pentru a parcurge intreg traseul. Un mare plus pentru faptul ca grupul a fost insotit de trasura si de Puica pentru ca cei care au dorit sa se odihneasca au avut aceste optiuni.

Grupul nostru a fost format din oameni de toate varstele, veniti in familie sau singuri. Aceste excursii au un mare avantaj prin faptul ca le ofera celor care trebuie sa calatoreasca singuri, un mediu organizat unde pot sa exploreze in siguranta natura si pot sa cunoasca deopotriva oameni, pot sa socializeze.

In final, nu pot decat sa la multumesc celor de la Anii Drumetiei pentru aceasta initiativa, un proiect menit sa promoveze frumusetile din judetul Sibiului si care ofera oportunitatea oamenilor care isi doresc sa faca drumetii in natura sa nu se mai confrunte cu intrebarea “oare cine vrea sa urce cu mine pe munte?”, o intrebare pe care cei mai multi dintre noi si-o pun. Multumim ghidului, Catri Nacu pentru rabdarea si pasiunea cu care ne-ai condus pe aceste meleaguri!

Love,

A.C.