Alun, satul de marmura

Alun. Un nume de sat parca desprins din carti, meleaguri uitate de lume dar atat de pline de farmec. Rostesc Alun si parca simt linistea de pe strazi, aud Alun si parca plutesc pe ulitele imbracate in haine de toamna. Inchid ochii si imi doresc sa fiu acolo, intr-una din casutele din lemn, perfect ridicate pe soclu de marmura. Doamne, ce peisaje de basm! Pe cuvant daca nu am gasit in aceasta zona din Tinutul Padurenilor, Raiul pe care mi-e atat de dor sa il simt. Iubesc linistea si parca odata cu pandemia care ne-a dat lumea peste cap, mi s-a instalat si mai tare dorinta de a ma pierde in locuri ca acesta. Drumul, o cale catre CALM, m-a pregatit treptat de ceea ce aveam sa gasesc putin mai tarziu. Dealuri, drumuri care serpuiesc, copaci multicolori, ne-au condus catre satul amplasat parca deasupra lumii, in comuna Bunila din judetul Hunedoara.

In ultimii ani am dezvoltat o pasiune pentru locurile uitate de lume dar incarcate de istorie. Ei bine, dupa ce am vizitat satul Gherdeal de langa Sibiu unde mai locuiesc doar cativa oameni, am cautat locuri similare prin Romania. Stiam ca in Hunedoara sunt cateva sate de acest fel iar Alun era unul dintre ele. Dar acesta nu este doar un sat aproape nelocuit si extraordinar de frumos, ci este un sat unic in Romania.

De unde unicitatea locului?

Drumul pana in satul dintre aluni este o poveste, fiind unicul in Romania de acest fel. Calea sapata prin versanti a fost acoperita cu marmura de catre sateni in anii 60. De ce un drum atat de scump? Marmura le era cea mai la indemana datorita faptului ca aici se gaseste o cariera de marmura pe care  vreme de doua secole oamenii din Tinutul Padurenilor au exploatat-o. Accesul pana in sat este destul de greoi iar marmura il face si mai dificil insa frumusetea acestuia merita tot efortul.

Tot cu marmura s-au ridicat si casele sau surele si grajdurile din acest sat. Cele aproximativ 60 de gospodarii sunt fie realizate integral din marmura, fie doar pana la jumatate, cert este ca toate casele au fundatiile realizate in acest material de constructii extrem de scump. Casele sunt ceva de vis iar stradutele imbracate parca intr-o aura magica.

Citisem ca satul mai avea prin 2014 doar 5 locuitori iar astazi si mai putini din 100 cati erau odinioara. Oamenii au plecat catre Hunedoara, aflata la doar 30 km datorita accesului dificil pe timp de iarna dar si pentru a cauta un trai mai bun. Nu stiu de ce, dar parca nu am avut senzatia de sat parasit. La 2 case erau oameni in curte, in cateva locuri am vazut masini parcate, altele cu usile deschise sau neincuiate. Intr-adevar, pe ulite era o liniste de neclintit.

Biserica din centrul satului este realizata aproape in totalitate din marmura, ceea ce o face unica in lume. Aceasta a fost construita in 1939 de catre preotul Petru Rosu si pictata abia in anii 60. Din pacate, aceasta a fost uitata in timp, iar degradarea a fost inevitabila.

Astazi ea este administrata de catre doua maicute care se ingrijesc ca acest monument unic sa nu piara. Din pacate noi nu am avut sansa sa intram inauntru, usa acesteia fiind incuiata insa ne-am bucurat sa ii admiram si exteriorul impozant. Interesant este faptul ca acest lacas de cult, nu a fost realizat cu marmura din cariera aflata la marginea satului. La vremea respectiva, carierea apartinea unei familii de italieni, asa ca fiecare familie din sat a adus cate 8 m3 de marmura din imprejurimi care s-au folosit la ridicarea bisericii.

Cariera de marmura din satul Alun a fost exploatata de catre austrieci iar mai apoi de fratii Roja, din Italia care aveau ateliere de prelucrare in Arad. Marmura extrasa aici era comparabila cu cea de Carrara, Italia, datorita granulatiei fine, ce ii face prelucrarea mai usoara. De aici au plecat blocuri de marmura pentru Casa Poporului din Bucuresti dar si pentru coloanele vilei familiei Ceausescu din Bucuresti insa dupa Revolutia din 1989, cariera a fost abandonata.

Alun este unul din cele 40 de sate din Tinutul Padurenilor, locuri binecuvantate cu peisaje ireal de frumoase. Alun este satul care mi-a ramas in suflet. Nu stiu daca sa fie din cauza toamnei pe care o ador sau a momentului in care am ajuns aici insa cert e ca imi doresc nespus sa revin. Visez sa stau intr-una din casutele cochete realizate din marmura si lemn, obloane verzi si ferestre care se deschid catre colturi de rai. Imi imaginez ce clipe tihnite as putea petrece in aceasta oaza si cat de mult mi-ar placea sa descopar fiecare casuta si fiecare cotlon din acest minunat sat, Alun.

Love,

A.C.