Casa memoriala Alexandru Vlahuta de la Agapia

Casa memoriala a lui Alexandru Vlahuta, din incinta complexului manastirii Agapia este unul dintre cele mai impresionante locuri in care am fost si probabil unul dintre cele mai frumoase monumente de acest gen pe care am avut onoarea sa le vizitez pana acum. Aici am simtit o atmosfera aparte iar dorinta de a cunoaste cat mai mult istoria locului s-a instalat treptat, in timp ce strabateam fascinata camerele unde odinioara marele Vlahuta isi petrecea timpul alaturi de prietenii sai de seama: Caragiale, Grigorescu, Cosbuc, Goga, Delavrancea sau Ibraileanu.

Pe langa amplasarea intr-un loc feeric, pe un deal cu vedere catre intreg satul manastiresc Agapia, casa impresioneaza prin arhitectura, dar si prin obiectele care insa se mai regasesc in interior. M-a incantat deopotriva sa admir tablourile vechi si fotografiile personalitatilor care au trecut pragul acestei case de-a lungul timpului. Mobilierul foarte bine conservat, hainele, lucrurile personale ale lui Vlahuta si ale familiei dar si povestile maicutei care intampina vizitatorii, fac din aceasta casa-muzeu o comoara.

Muzeul memorial Alexandru Vlahuta a fost infiintat in aceasta casa in anul 1958, astazi fiind administrat de catre Manastirea Agapia. Dar cum a ajuns marele scriitor la Agapia? In anul 1880, sora acestuia Elisabeta Strajescu ramane vaduva si decide sa se calugareasca la aceasta manastire. Zece ani mai tarziu, parintii lui Vlahuta se calugaresc si ei iar mai apoi, ia calea manastirii si fratele mai mic al scriitorului. Deseori, Vlahuta a vizitat casa construita de catre mama sa iar vara, aceasta reprezenta un loc de odihna si refugiu. Prietenul scriitorului, pictorul Grigorescu care a si pictat biserica Agapia era unul din oaspetii de seama ai casei, acesta facand si parte din familie, casatorindu-se cu fiica lui Vlahuta, Margareta.

Casa era compusa din doua camere iar ulterior, i-a fost adaugata inca o incapere, “sufrageria literara”, incapere unde se organizau intalnirile marilor romani. Camera mare are peretii decorati cu poze si tablouri iar vitrinele adapostesc haine si accesorii ale Margaretei dar si lucruri personale ale lui Vlahuta. In mijloc, masa din lemn masiv cu scaune frumos decorate sunt scaldate in lumina soarelui care patrunde prin ferestrele mari.

Cele doua dormitoare sunt mobilate simplu, cu paturi cu tablii, tablouri si icoane, bufet cu oglinda, scaune cu tapiserii in culori aprinse si lampi vechi.

Pretul biletului de acces este 5 lei. Taxa se plateste la intrarea in casa. Impresionant a fost momentul in care maicuta care ne-a intampinat ne-a daruit cate o cruciulita drept suvenir precum si duioasa scrisoare a lui Vlahuta catre fiica acestuia, Margareta.

         “Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea…al doilea… de! norocul şi celelalte “pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea asta este opera de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împraştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie s-o iei de la început. Şi de aceea vezi aşa de puţini oameni fericiţi. Atâţi câţi merită.

         A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de masură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutaţi, ori asupra unei fapte urâte; dacă, în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătura şi  din durerile altora.

         Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce să vrei. Şi văd c-ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

         Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de căte ori te muşca de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neânsemnata de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: “Uitati-vă  la mine!”. Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta : Să nu faci nici o faptă a carei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.

         Păstrează scrisoarea asta. Cănd vei fi de 50 de ani ai s-o întelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citesti ţi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag, 
Al.Vlahuţă”

Program de vizitare:

L – Inchis

Marti – Duminica – 09:00 – 18:00

Telefon: 023324436

Casa memoriala Alexandru Vlahuta se gaseste in interiorul complexului manastiresc Agapia. Odata ajuns in curtea manastirii, trebuie doar sa urmati indicatoarele si la o straduta distanta veti ajunge in locatie.

Love,
A.C.