O lectie de viata. Ganduri in vreme de pandemie

Covid-19, sindromul respirator acut cauzat de noul coronavirus, plecat din Wuhan – China, transmis probabil de la lilieci la pangolini, iar apoi la oameni, este la ora aceasta raspandit pe tot globul. Anul 2020, un an ce parea a fi cel putin normal, a ajuns sa fie un cosmar pentru oamenii din lumea intreaga. Aprilie 2020, luna in care Romania, alaturi de alte tari din lume este in lockdown, cu suspendarea activitatilor unor tipuri de afaceri dar si cu restrictii legate de deplasarea oamenilor, pentru a mentine sub control raspandirea virusului. 

22 Aprilie 2020, ziua in care se inregistreaza un total de 2.621.748 cazuri de imbolnaviri si 183.030 de decese la nivel global.

Ce vremuri traim…timpuri triste in care natura este mai vie decat noi, o perioada in care soarele straluceste mai tare ca nicicand iar noi nu putem sa il vedem. Oh, cine ar fi crezut ca va veni o vreme in care nu o sa mai putem zburda liberi pe drumuri de munte, ca nu o sa mai putem explora in tihna orasul, ca strazile vor fi pustii iar pasarile vor fi auzite doar din balcon? Copacii au inflorit fara sa le putem simti mireasma, iarba a inverzit si nu am avut onoarea sa ne bucuram de explozia de culoare, primavara s-a instalat iar noi nu am putut lua parte la acest moment inaltator. Cine ar fi crezut ca miscarea o sa ne fie permisa printr-o declaratie pe propria raspundere? Nimeni.

 E o perioada trista, dar in toata aceasta avalansa de sentimente de furie si frustrare isi face loc LECTIA de viata. Si da, aceasta este una dintre cele mai importante lectii de viata pe care le-am primit pana acum. O melodie ma duce cu gandul la vacantele pe care le-am experimentat pana acum. Am invatat sa apreciez mai mult muzica. O convorbire telefonica cu cei dragi, ma bucura si ma intristeaza totodata. Am invatat ca oamenii sunt facuti sa traiasca impreuna, sa se intalneasca, sa isi impartaseasca bucuriile. Munca de acasa a fost complicata. Am invatat ca trebuie sa apreciez faptul ca am un job si fiecare zi in care trebuie sa merg la munca este o binecuvantare, pentru ca o am, pentru ca o traiesc. Bunurile materiale iti dau un confort psihic, insa amintirile sunt cele care te tin in viata. Am invatat ca trebuie sa imi schimb prioritatile. Rasfoind prin folderele cu fotografii din concedii, m-a cuprins melancolia. Am invatat ca trebuie sa continui sa imi traiesc viata asa cum imi place, in acelasi stil, dar cu mai putine compromisuri. De multe ori cand ma pun in pat ma gandesc minute in sir la ceea ce se intampla cu noi astazi si realizez ca vietile tuturor sunt date peste cap. Ganduri, trairi, regrete, toate acestea isi fac loc in mintea mea, ori de cate ori am cateva momente de respiro si imi dau seama cat de rapid s-a schimbat totul. Am pierdut viata comoda pe care o aveam, am pierdut plimbarile pe care le adoram, dar mai ales, am pierdut libertatea pe care nu o apreciam la adevarata ei valoare. Usor, usor, s-a instalat teama. Din toata situatia asta am invatat ca de fapt tot ceea ce credem ca ni se cuvine, tot ce consideram a fi natural, poate sa dispara intr-o clipita. Asa ca, de aici trebuie sa plece in primul rand aprecierea maxima pentru ceea ce avem, pentru micile bucurii ale vietii, pentru momentele traite in deplina libertate.

Este o perioada incarcata pentru ca inevitabil gandul imi zboara la dramele care se petrec in lumea intreaga. Oamenii sufera, fie ca pierd vieti dragi, joburi sau afaceri si aceasta realitate nu are cum sa nu ma afecteze. Italia mea iubita, tara pe care am explorat-o in lung si lat, destinatia de concediu unde m-am simtit cel mai bine pana acum, este lovita grav de acest virus unde pana la aceasta ora sunt 178.000 de oameni testati pozitiv cu Covid-19 iar numarul deceselor depaseste 23.000. Cat de ironica poate sa fie viata! Anul trecut pe vremea asta imi faceam planuri de calatorie, urmand ca in vara aceluiasi an sa am parte de una dintre cele mai frumoase surprize de calator de pana acum, TOSCANA. Ce locuri idilice si ce amintiri nemuritoare! Anul acesta, cel mai probabil ca turismul global este compromis. Am anulat si eu tot ce era planificat, toate visele si gandurile legate de calatorii sunt bine conservate pentru momentul in care vom fi liberi din nou. Intre timp, sper sa ma bucur macar de libertatea de a circula prin Romania si cred ca este un moment oportun pentru toti, sa redescoperim tara noastra. Eu abia astept! Am inca o gramada de locuri pe care vreau sa le vad si daca turismul international nu o sa mai reprezinte o optiune in perioada urmatoare, nu pot decat sa declar cu bucurie ca Romania o sa fie tara pe care o sa o promovez cum pot eu mai bine.

In 16 martie 2020 a fost instituita Starea de Urgenta pe teritoriul Romaniei, o situatie fara precedent, un moment care o sa ramana intiparit multa vreme in inimile tuturor. Am invatat sa fim responsabili, sa ne distantam de oamenii din jurul nostru, sa evitam contactele chiar si cu propria familie, pentru binele lor, dar si al nostru. Ne-am indepartat dar totusi am gasit mijloacele sa fim mai aproape ca oricand. Suntem cu totii in aceasta lupta si din pacate, doar timpul poate sa spuna cand o sa putem iesi din aceasta valtoare in care ne aflam.

Izolarea in perioada in care coronavirusul isi face de cap prin lume, m-a ajutat pe de-o parte sa imi fac ordine prin ganduri, dar si prin lucruri. De acum, o sa vad viata cu alti ochi, unii mai realisti. O sa incerc sa dau la o parte mantia superficialitatii ce poate s-a asternut in timp si peste viata mea si o sa incerc sa ma bucur de viata pura.

Am petrecut momente de liniste totala in casa, am avut in sfarsit timp sa imi rezolv lucrurile de multa vreme amanate si este atat de bine. Am invatat ca totusi, a fost benefic un repaos de la toata nebunia numita viata in care ma aflam. Job full time, calatorii, articole in blog, administrare conturi social media, parteneriate si colaborari extra work, idei si ganduri fara intrerupere…Am luat o pauza binemeritata de la o buna parte din activitatile cu care eram obisnuita sa imi ocup timpul si nu pot zice ca a fost rau.

Asta este partea plina a paharului din toata situatia in care ne aflam acum. Avem mai mult timp pentru noi. Este timp pentru a ne pune viata pe sinele care duc in destinatia care trebuie. Nu mai putem alege chiar orice drum ne iese in cale pentru ca acum este momentul sa facem alegeri care ne vor duce in destinatia vietii noaste.

Asa ca, dragii mei, aveti incredere ca lucrurile nu vor dura foarte mult in felul in care se prezinta acum, aveti speranta ca  viata noastra, a tuturor, o sa fie mult schimbata si nu neaparat in rau dupa ce aceasta criza va apune. In acest moment, cel mai important este ca noi alaturi de cei dragi, sa fim sanatosi pentru ca in viata nu putem calatori singuri.

Stay safe, be strong!

Love, 

A.C.