În timp ce cobor somptuoasele scări cu priveliște asupra întregului domeniu, mă transpun în timpurile baronului Samuel von Brukenthal și îmi imaginez cât de minunate erau grădinile în vremurile acelea. Pășesc timidă în interiorul maiestoasei clădiri…cu frică…mi-e frică parcă să nu mă îndrăgostesc de acest loc și să nu mai pot pleca de aici. Sub tălpile mele iarba fragedă se îndoaie…îmi pare rău de ea așa că încep să pășesc pe vârfuri. Ajunsă în capătul scărilor încep să îmi dau seama unde sunt cu adevărat…în Paradis. Vederea asupra grădinilor mă lasă fără răsuflare, inima mi se inundă de bucurie iar ochii de lumină. Parcul baroc este orientat către mine… ce am făcut să merit această priveliște întinsă generos în fața mea? Vreme de câteva secunde nu mă pot clinti și în semn de respect pentru darul ce îl primesc, stau nemișcată, cu ochii țintuiți în depărtare. Parcul pare că nu are sfârșit și oricât de mult aș încerca să trasez limite imaginare infinitului verde, nu reușesc. Derutată, încep să cobor treptele, una câte una. Mă uit la picioare la fiecare secundă de teamă să nu pățesc ceva, amețită fiind de frumosul ce mă înconjoară. Fântâna barocă țâșnește cu putere apa iar picurii se topesc instant la contactul cu aerul cald. În această liniște nebună este ca și cum aș fi primit o gură de aer la 5 m sub apă. Pârâul care străbate parcul este o alinare pentru suflet…atât de lin coboară încât pare că sta pe loc. Am respirat vreme de câteva secunde aerul curat pe un podeț cu vedere către oranjerie și am plecat să ma pierd pe aleile din spatele acesteia. Locul ăsta e preferatul meu…aici e liniște.
Samuel von Brukenthal a fost vreme de 13 ani Guvernatorul Transilvaniei, principat aparținând de Imperiul Habsburgic sub Maria Tereza. În vizitele sale la Viena, și-a găsit inspirația în palatele Schonbrunn și Laxenburg, realizând între anii 1760-1764, la Avrig o reședință de vară în stil baroc vienez târziu, cu parc și grădini dupa modelul grădinilor franceze, olandeze și englezești.
Ansamblul cuprinde Palatul și doua anexe aranjate sub formă de U, orientate cu fața către parc nu către stradă, parcul și oranjeria. Amplasat în cel mai înalt punct din Avrig, se aseamănă cu Gloriette din parcul palatului Schonbrunn. Pe vremuri, clădirea găzduia numeroase încăperi de locuit, camere administrative și de oaspeți dar și o galerie de picturi și gravuri. Pe lângă partea estetică, Brukenthal vroia să folosească grădinile și pentru cultivarea legumelor și fructelor. Atunci parcul cuprindea specii de plante și arbori exotici din toată lumea, astăzi majoritatea s-au pierdut.
În acele vremuri, în fața oranjeriei se afla grădina olandeză care găzduia specii de plante exotice iar în spate, o gradina cu fazani. În oranjerie se cultiva ananas, lămâi, portocale, sparanghel. Pe vremuri, pârâul care străbate parcul alimenta fântâni arteziene și jocuri de apă. Cum suna asta? V-am zis eu, ca în Paradis!
După ce a funcționat vreme de 57 de ani ca și sanatoriu, palatul a fost deschis publicului larg în anul 2005. În 2011-2012, oranjeria a fost renovată și transformată în restaurant, săli de evenimente și camere de cazare.
Dacă vreau să evadez din oraș, dar nu intenționez să călătoresc prea mult, vin aici. Atât de mult îmi place să petrec ore în șir pe terasa din fața vechii oranjerii…ce sa mai, iubesc locul ăsta, a fost dragoste la prima întâlnire!
Mai multe detalii, găsiți pe site-ul palatului: http://www.palatulbrukenthalavrig.ro/
Love,
A.C.
Photo by Carmen Iablonschi
Photo by Carmen Iablonschi
