In inima Maramuresului. Tinutul Mara–Cosau–Creasta Cocosului

Tocmai ce m-am intors din Maramures dar, cu mana pe inima va spun, sunt cu gandul tot acolo. Am inca intiparita pe retina imaginea satului traditional, verdele crud al ierbii si coloritul dealurilor inflorite. Pastrez in inima zambetele oamenilor, calmul, bunatatea si vorba buna primita in cele 4 zile petrecute pe aceste meleaguri.

Doamne, ce frumos a fost! Sincer, nu ma asteptam sa ma incante atat de tare aceasta experienta. Am mai fost in zona si in trecut, dar ceea ce am trait acum, a fost la superlativ. Extrem de fericita am fost si in momentul in care m-am intors in Sibiu iar oamenii intalniti mi-au cerut deja informatii referitoare la zonele vizitate si m-au felicitat pentru imaginile surprinse in varf de munte sau pe ulite de sat.

Povestea maramuresana a inceput odata cu invitatia celor de la Eco Maramures, Asociatia EcoLogic care se ocupa de promovarea destinatiei ecoturistice Mara-Cosau-Creasta Cocosului, o echipa minunata care reuseste sa faca lucruri extraordinare pentru conservarea ariilor protejate si care isi doreste sa consolideze turismul bazat pe respectul fata de valorile naturale si culturale ale zonei.

Eco Maramures, va multumesc pentru invitatie, va apreciez enorm si ma inclin in fata muncii si devotamentului dumneavoastra!

Multumita lor am petrecut zile frumoase intr-o companie deosebita. Bloggeri si jurnalisti din tara s-au alaturat proiectului, oameni cu care impartasesc aceleasi pasiuni, dar inainte de toate, oameni faini, deschisi si super prietenosi.

Daca esti in cautarea vietii pure de la sat, visezi la momente de relaxare in mijlocul naturii si iti doresti cu ardoare sa te deconectezi complet de la rutina zilnica, atunci iti recomand cateva zile in Maramures! Tinutul Mara – Cosau – Creasta Cocosului este zona unde gasesti tot ceea ce inseamna autentic in Maramures, tot ceea ce inseamna traditii, istorie si cultura in aceasta parte a Romaniei.

Sate traditionale cu strazi neasfaltate, casute din lemn, mancare locala pregatita din cele mai bune ingrediente, aer curat, creste de munti, traditii vii, porturi populare, mestesuguri, biserici vechi dar mai ales oameni adevarati…despre asta este Maramuresul.

La poalele muntilor Gutai, vegheat de Creasta Cocosului, se afla tinutul cuprins de raurile Mara si Cosau, zona care a fost declarata destinatie de ecoturism. Aici gasim 4 comune cu 12 sate care mentin inca vii traditiile de demult insufletite de oamenii locului.

Am plecat din Sibiu catre Ocna Sugatag, localitatea unde am avut stabilit cartierul general, cu emotii si dorinta de descoperire.

Cazarea la Pensiunea Tiplea din Ocna Sugatag a fost cea mai buna alegere pentru explorarea zonei, datorita distantelor scurte catre obiectivele ce urmau a fi vizitate. Atat de bine m-am simtit aici, in acest colt de rai, cu oameni faini cu chef de vorba si zambet in priviri! Despre preparatele delicioase pregatite de minunata familie Tiplea, nu mai vorbesc. Aici, la aceasta pensiune, am gasit un mix perfect intre serivicii fara cusur, liniste, amplasament si atmosfera. Cat de ospitalieri sunt acesti oameni si cata bunatate degaja! Aici se face un turism frumos, bazat pe servicii de calitate si omenie. Despre Pensiunea Tiplea si despre ai sai frumosi proprietari, am scris mai multe aici.

A doua zi petrecuta in Maramures a fost despre natura, istorie si traditii. Am pornit de dimineata, prin roua si raze de soare binevoitoare, pe colinele dintre sate. Nicio senzatie nu se compara cu cea simtita in varful dealului cuprins de miresme si paturi de flori multicolore. Peisajele montane imbracate in verdele crud al verii, drumurile care urca si coboara, sosele care serpuiesc prin tinutul magic, imaginea asezarilor contopite cu natura, fanete si copaci, natura absoluta se poate admira cel mai bine de acolo, de pe dealurile dintre nori. Micul dejun servit in fanete este o experienta pe care nu o traiesti toata ziua, asa ca daca ajungi in zona, trebuie sa fie un must have sa ai cu tine o gustare.

Cu avant si voie buna, am pornit catre satul Breb, aflat la o distanta de doar 6 km de Ocna Sugatag. Satul de la poalele muntilor, al carui nume provine de la simpaticul rozator “castor” care a trait pe aceste meleaguri, se arata mirific inca de la soseaua principala. Este un magnetism care te cheama sa patrunzi pe ulitele de pamant, in cautarea traditiilor pastrate cu sfintenie de oamenii loculului.

Odata ajunsa aici, am descoperit gospodarii traditionale cu case si porti sculptate in lemn, am vorbit cu oamenii si m-am lasat pierduta in linistea de pe ulite. Prima oprire am facut-o la Biserica Sfintii Arhangheli Mihai si Gavril, o biserica din lemn despre care se stie ca a fost adusa din satul vecin Copacis, intre timp disparut. Turnul pastreaza si acum elemente din vechea biserica, acesta fiind si cel mai vechi turn de lemn din Romania. Am petrecut ceva timp aici, admirand de aproape crucile sculptate in lemn din vechiul cimitir, amplasat in curtea bisericii si am ascultat cu interes povestea lacasului spusa cu pasiune de Laura Zaharia, architect si fondator al Asociatiei ROST.

De aici, ziua a continuat prin sat, unde am gasit si am admirat traditionalele porti din lemn, mai vechi sau mai noi. Am aflat lucruri interesante despre insemnatatea simbolurilor inscriptionate pe acestea si m-am bucurat de o plimbare inedita, cu ochii larg deschisi in cautarea celor mai frumoase case si gradini.

Vreme de cateva minute am poposit in curtea unui mester, fauritor de porti, Tiran Ion. Mare mi-a fost mirarea sa aflu ca lucrul la o poarta poate sa dureze aproximativ 3 luni de zile, in 6 oameni iar costul uneia poate sa ajunga pana la 15.000 euro. Cand am ajuns, domnul Ion lucra inpreuna cu echipa lui la cea mai mare poarta facuta de ei pana acum, cu 5 stalpi, poarta maramuresana care va ajunge la o pensiune din zona.

Surpriza zilei, a fost in momentul in care am ajuns la Breb 148 – Local food & garden. Gazdele noaste, Irina si Radu, ne-au pregatit un brunch senzational. Bunataturi din porc, platouri de branzeturi, zacusca si salata de vinete, tocana de hribi cu mamaliguta, legume proaspete, supa de gaina, dulceturi si prajituri de casa, au fost insirate pe mese, spre deliciul nostru. Toate delicatesele au fost acompaniate de cate un pahar de afinata si un suc natural de mere. Irina si Radu sunt doi tineri din Oradea care au lasat viata agitata din multinationale pentru traiul in tihna, in mijlocul naturii. Ei si-au construit acest mic business, o gradina de vara superba unde organizeaza brunch-uri cu mancaruri traditionale, pregatite de ei din cele mai bune ingrediente.

Pe seara, am avut parte de o supriza de proportii. Dragii de ei, coconii satului Breb, fii ai Maramuresului s-au adunat in curtea bisericii de lemn din Breb, la sezatoare. Aici, cei mici alaturi de batranii satului se aduna la sezatoare unde realizeaza cele mai frumoase obiecte de arta. Transmise din generatie in generatie, vechile mestesugurile nu se pierd. Haine traditionale, lucrul la fus, cusutul pe goblen sunt mostenirea Breb-ului. Veselia este cuvantul de ordine care domneste aici iar frumusetea costumelor populare imbracate cu mandrie de coconi este rapitoare. Ce imagine frumoasa am gasit aici, parca in locul acesta am simtit Maramuresul adevarat!  Mestesugul este ridicat la rang de arta, iar in Maramures mostenirea este in suflet.

Brebul este un fel de Viscri al Transilvaniei, un sat vizitat de turisti straini, un loc care i-a convins pe multi sa lase viata agitata din marile orase si sa se mute aici, sa traiasca o viata simpla. Casute traditionale din lemn au fost transformate in locuri de cazare iar in urma cu cativa ani insusi Printul Charles a vizitat Brebul. Fundatia Mihai Eminescu Trust, patronata de acesta intre anii 2000-2013 a restaurat cateva case traditionale, cu scopul protejarii patrimoniului si revitalizarii zonei.

Ziua s-a incheiat la Pensiunea Tiplea unde am invatat sa gatim gulas si cornulete cu gem de prune.

A treia zi a fost dedicata muntelui. Am urcat 7 km pana la Creasta Cocosului, traseu care in mod normal se face in 2 ore si jumatate. Noi am avut parte de mai multe pauze, asa ca dupa 3 ore si jumatate prin paduri si pe poteci de munte, am ajuns in locul de unde peisajul este cel mai spectaculos, pe creasta Cocosului. Dupa ce am admirat minunatia de tablou ce ne inconjura si dupa lungi sesiuni de fotografiere pe stancile abrupte, am mancat pranzul adus cu noi de la Pensiunea Tiplea. Dar ce pranz perfect pentru aceasta destinatie fara cusur! Bucate traditionale, chiftelute, branzica, slanina, asezonate cu ceapa si rosii, placinta cu mere…ce poti sa iti doresti mai mult?

Creasta Cocosului este o arie protejata de interes national, aflata pe teritorul comunei Desesti. Rezervatia se intinde pe o suprafata de 50 hectare, avand o altitudine medie de 1200 m, cel mai inalt punct al Crestei fiind situate la 1450 m. Mai multe informatii, gasiti in articolul Peisaje de poveste pe Creasta Cocosului.

Ziua s-a incheiat cu o cina bogata la Pintea Haiducul din Desesti (10 km fata de Ocna Sugatag).

A patra zi ne-am aventurat in satul Sarbi, la 5 km de Ocna Sugatag, unde am admirat fascinata, instalatiile tehnice taranesti actionate de apa. In Ansamblul de arhitectura tehnica populara am gasit valtoarea, piua, batoza, moara si horincia. Actionate de apele raului Cosau acestea sunt folosite de catre locanicii din sat pentru spalarea si indesarea tasaturilor din lana, macinarea granelor si prepararea bauturilor. In interiorul complexului, l-am gasit pe domnul Opris Gheorghe, maestru in prepararea horincii. Aici, in incaparea de la strada, se pot degusta si cumpara bauturi alcoolice traditionale, la mare cautare fiind sticlele cu renumitele sculpturi din lemn in interior.

Undeva in spate, se gaseste casa mesterului popular Vasile Borodi, specialist in realizarea clopurilor maramuresene. Casa acestuia este un adevarat muzeu popular, cu haine si covoare traditionale, cu zestrea asezata cu mandrie deasupra patului si bineinteles cu zeci de clopuri pregatite pentru vanzare.

Pretul unui clop maramuresan, realizat din paie costa aproximativ 150 lei iar unul facut din resturi de lemn (de la rindea) este considerabil mai ieftin, 30 lei. Preturile variaza in functie de decorul aplicat pe acestea.

Ultima oprire inainte de masa si plecarea catre casa a fost in Budesti, la biserica din lemn din mijlocul satului. Inscrisa in patrimoniul UNESCO, biserica a fost contruita in anul 1643, iar astazi este mandria satului si a intregii zone.

Frumoasa experienta maramuresana s-a incheiat cu un pranz la hanul lui Cobala din Budesti.

Am plecat catre casa cu amintiri de neuitat si cu sufletul invadat de bucurie.

Love,

A.C.